marți, 10 aprilie 2012

Bucegi, Albisoara Gemenelor

Prima iesire din aceasta iarna s-a desfasurat in Decembrie, la ref. Costila, unde impreuna cu Johny, Mada, Vlad, am urcat prima lungime din Intrerupta la dry tooling. Zapada era foarte putina. Apoi in aceeasi iesire am urcat si traseul Petit Jackson pe fata din spre N a Tancului Mic, un traseu M2. In cea de a 2-a iesire am vrut impreuna cu Vlad sa ajungem la ref. Caltun in Fagaras, dar din cauza de zapada foarte mare, n-am reusit, Vlad fiind pe skiuri si eu pe langa. Ne-am dus la cascada pe Valea lui Stan si ne-am catarat acolo.
Pentru ca vroiam sa mai fie o tura de iarna, ne-am hotarat ca in weekendul cu 30 martie - 1 aprilie sa incercam o iesire pana nu se topeste zapada. Ne-am hotarat la Albisoara Gemenelor (2A) si sambata pe la 10 plecam din Busteni spre Valea Alba. Echipa suntem eu, Vlad, Madalina si Johny.
La verdeata ne echipam si urcam putin pe vale pana la intrarea pe Albisoara. Se distinge relativ usor deoarece in sus se vad 2 turnuri identice ce formeaza o strunga, de aici si numele de Gemenelor. Pentru Albisoara Gemenelor se tine firul stang, deoarece firul drept apartine Albisoarei Crucii, cele doua avand intrarea comuna.
Panta este pronuntata si urcusul e pe zapada cand foarte tare, cand moale in care te scufunzi, dar lipsit de dificultati tehnice. Dupa ce urcam cam 2/3 din lungimea albisoarei, ajungem la o saritoare dificila la baza careia se afla un piton. Scoatem coarda si incerc sa o abordez. Cad de doua ori, odata chiar cu coltarii pe manusa lui Vlad. Apoi incerc putin mai in dreapta si dupa ce ma ridic cad din nou. Incearca si Vlad si nici el nu reuseste. Cat timp noi ne chinuim in pasul asta, Johny abordeaza solo vreo 7m mai in dreapta o linie pe care reuseste sa iasa deasupra noastra. Dupa ce mai incearca si Madalina cap si cade, ii aruncam lui Johny coarda si niste pitoane si el face o regrupare si venim si noi asigurati de sus. Pasul e ceva mai ciudatel si ajungi la o priza la care trebui sa ridici coada pioletului ca lama sa se blocheze intr-o priza. Probabil e ceva gen M4/M5?.
De aici urcusul mai prezinta o singura parte mai dificila si anume un horn ingust, si iesirea din el lipsite de asigurari, dar nimic prea dificil. Oricum, pasajele cer foarte multa atentie pentru ca sunt expuse.
Iesirea se face in Creasta Picaturii si dupa un urcus suficient sa te oboseasca se poate iesi fara dificultati tehnice la Cruce, asa cum am facut noi. De la cruce am tinut marcajul pana in platou inca 15 minute si apoi am facut dreapata si am coborat pe Valea Alba care era plina de zapada. Sus era un viscol mare, mai ales ca se anuntase avertizare de vant. Pe la ora 22 am reusit sa ajungem inapoi in Busteni.








Pasul mai complicat

Vlad iesind din saritoarea dificila

Regruparea






Viscol pe Valea Alba


A 2-a zi am fost pana in Cheile Rasnoavelor unde era foarte vant si frig. Vlad a incercat o lungime de dry tooling si Johny si Madalina au facut prima lungime din Creasta Generalului, apoi am pornit spre casa.
Am mers in aceasta tura sperand la o bucatica de iarna, dar am luat o bucata foarte mare ceea ce m-a facut sa ma simt bine.
Ii multumim lui Dumnezeu pentru aceasta tura terminata cu bine!

Niciun comentariu: