marți, 10 aprilie 2012

Bucegi, Albisoara Gemenelor

Prima iesire din aceasta iarna s-a desfasurat in Decembrie, la ref. Costila, unde impreuna cu Johny, Mada, Vlad, am urcat prima lungime din Intrerupta la dry tooling. Zapada era foarte putina. Apoi in aceeasi iesire am urcat si traseul Petit Jackson pe fata din spre N a Tancului Mic, un traseu M2. In cea de a 2-a iesire am vrut impreuna cu Vlad sa ajungem la ref. Caltun in Fagaras, dar din cauza de zapada foarte mare, n-am reusit, Vlad fiind pe skiuri si eu pe langa. Ne-am dus la cascada pe Valea lui Stan si ne-am catarat acolo.
Pentru ca vroiam sa mai fie o tura de iarna, ne-am hotarat ca in weekendul cu 30 martie - 1 aprilie sa incercam o iesire pana nu se topeste zapada. Ne-am hotarat la Albisoara Gemenelor (2A) si sambata pe la 10 plecam din Busteni spre Valea Alba. Echipa suntem eu, Vlad, Madalina si Johny.
La verdeata ne echipam si urcam putin pe vale pana la intrarea pe Albisoara. Se distinge relativ usor deoarece in sus se vad 2 turnuri identice ce formeaza o strunga, de aici si numele de Gemenelor. Pentru Albisoara Gemenelor se tine firul stang, deoarece firul drept apartine Albisoarei Crucii, cele doua avand intrarea comuna.
Panta este pronuntata si urcusul e pe zapada cand foarte tare, cand moale in care te scufunzi, dar lipsit de dificultati tehnice. Dupa ce urcam cam 2/3 din lungimea albisoarei, ajungem la o saritoare dificila la baza careia se afla un piton. Scoatem coarda si incerc sa o abordez. Cad de doua ori, odata chiar cu coltarii pe manusa lui Vlad. Apoi incerc putin mai in dreapta si dupa ce ma ridic cad din nou. Incearca si Vlad si nici el nu reuseste. Cat timp noi ne chinuim in pasul asta, Johny abordeaza solo vreo 7m mai in dreapta o linie pe care reuseste sa iasa deasupra noastra. Dupa ce mai incearca si Madalina cap si cade, ii aruncam lui Johny coarda si niste pitoane si el face o regrupare si venim si noi asigurati de sus. Pasul e ceva mai ciudatel si ajungi la o priza la care trebui sa ridici coada pioletului ca lama sa se blocheze intr-o priza. Probabil e ceva gen M4/M5?.
De aici urcusul mai prezinta o singura parte mai dificila si anume un horn ingust, si iesirea din el lipsite de asigurari, dar nimic prea dificil. Oricum, pasajele cer foarte multa atentie pentru ca sunt expuse.
Iesirea se face in Creasta Picaturii si dupa un urcus suficient sa te oboseasca se poate iesi fara dificultati tehnice la Cruce, asa cum am facut noi. De la cruce am tinut marcajul pana in platou inca 15 minute si apoi am facut dreapata si am coborat pe Valea Alba care era plina de zapada. Sus era un viscol mare, mai ales ca se anuntase avertizare de vant. Pe la ora 22 am reusit sa ajungem inapoi in Busteni.








Pasul mai complicat

Vlad iesind din saritoarea dificila

Regruparea






Viscol pe Valea Alba


A 2-a zi am fost pana in Cheile Rasnoavelor unde era foarte vant si frig. Vlad a incercat o lungime de dry tooling si Johny si Madalina au facut prima lungime din Creasta Generalului, apoi am pornit spre casa.
Am mers in aceasta tura sperand la o bucatica de iarna, dar am luat o bucata foarte mare ceea ce m-a facut sa ma simt bine.
Ii multumim lui Dumnezeu pentru aceasta tura terminata cu bine!

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Fagaras - Arpasel-Vartopel - Balea Nov 2011

Plecati de vineri din Galati eu si Sorin, trecand prin Bucuresti sa-i luam pe Vlad, Madalina si Johny reusim sa ajungem pe la 23 la cabana Salvamont Arges de la cota 2000, loc in care ne si cazam pentru noapte.
Sambata de dimineata plecam cu totii sa urcam creasta Arpasel-Vartopel adica din directia V -> E, gradul 3A. Pe partile nordice se vede zapada iar pe celalte parti e doar iarba uscata asa ca nu reusim sa ne hotaram in ce masura sa luam si echipament de iarna, si haine adecvate anotimpului rece.
Asadar prima lungime o reprezinta urcarea unui perete de cam 55 m pornind din strunga in forma de V pe care se urca la baza traseului. Daca traseul este facut din sens invers, acest perete se rapeleza din doua rapeluri scurte, sau unul de 60m. Pornesc cap de coarda si incep sa pun asigurari. Aici trebuiesc folosite bucle lungi, dar eu am folosit doar scurte ceea ce m-a facut sa trag ca un maniac de coarda spre iesirea din traseu dar mai ales in pasul mai greu. Pasul greu este la iesirea din perete pe o placa compacta de stanca brazdata de ceva fisurici. Aici gradul ar fi cam 5-/5 si se pote asigura un piton sanatos. Dupa parere mea e cam cel mai greu pas din traseu. Ajung pe varf si asigur. Sorin e secundul meu si hotaraste sa abandoneze urcarea. Ajunsi pe varf vom face 2 echipe: eu si Johny, Vlad si Madalina.
Restul de lungimi din creasta Arpasel decurg fara probleme. Urcam prima ureche de iepure, fiind simplu de urcat dar friabil spre sfarsit. Apoi descataram aceasta ureche si ajungem in strunga dintre urechi. Aceasta descatarare paote fi evitata prin rapel, pentru ca e destul de periculoasa. Urmatoarea ureche de iepure are pasajul poate cel mai vertical si compact de catarare, si e in totalitate asigurat cu spituri. Gradul nu e mai mare de 4 deci se abordeaza usor. Dupa ce mai continuam pe creasta Arpasel stam la masa si apoi continuam pe Vartopel.
Creasta Vartopel fiind cea mai simpla nu ne-am facut probleme pentru ea. Dar iata ca ajunsi in dreptul ei observam ca merge mai mult pe partea Nordica unde e gheata. Cum doar eu si Vlad avem pioleti si coltari lucrurile sunt cam delicate pentru ceilalti. Fiecare isi ia cate un piolet iar eu si Vlad folosim si coltarii. Cu multa atentie si ceva frica reusim sa depasim si aceste pasaje prin zapada si gheta mai pe Nord sau mai pe Sud privind soarele care apune repede. Coborarea am facut-o in Fereastra Zmeilor cand deja era intuneric. Am luat-o la vale spre refugiile din Ferastra Zmeilor si apoi am parcurs valea ce da in Transfagarasan de unde ne-a recuperat Sorin cu masina.
Sorin dupa ce ne-a lasat pe noi cand a abandont catararea, a ramas singur sa faca poze si sa se plimbe in drum spre cabana Salvamont. Ocazie cu care s-a intalnit cu jandarmii montani care l-au legitimat si l-au amentintat ca-l amendeaza ca e singur pe munte, si ca s-ar fi dat ordin de urgenta sa nu mai fie traseele montane parcurse. WTF



















Ziua de Duminica o petrecem la Balea Lac la catarat pe cascadele de gheata ce se fac chiar pe marginea lacului. Aici e foarte multa lume la catarat, inclusiv baietii de la Salvamont si ne simtim bine cu totii. Vlad parcurge cap o linie si monteaza o mansa pe care ne cataram si noi. Apar si jandarmii din Sibiu care l-au avertizat pe Sorin cu o zi in urma ca era singur, si ne intreaba de ce l-am lasat singur, si ne mai spun despre acea ordonanta de urgenta. Din pacate alpinisti = ilegalisti.






Asadar o tura foarte frumoasa jumatate iarna, si jumatate toamna calda. Ne-am bucurat sa ne cataram impreuna din nou si ii multumim lui Dumnezeu ca din nou ne-am intors sanatosi si intregi acasa.

joi, 29 septembrie 2011

Piatra Craiului - Lespezile Lirei - 5B

La inceputul lui septembrie am plecat impreuna cu Vlad, George, Johny si Madalina sa urcam traseul Lespezile Lirei - 5B. Am tot citit descrieri si am luat schite de alti alpinisti de pe bloguri si sambata dimineata plecam din Plai spre Ref. Sperantelor si apoi la baza peretului cu traseul, acolo unde incepe si canionul Cioranga. Facem doau echipe - eu, Vlad si George prima echipa respectiv Johny si Madalina a doua echipa. Echipa noastra intra prima in traseu cu mine in prima lungime cap de coarda si apoi doar Vlad cap, iar in echipa cealalta se merge cap schimbat.
Traseul este foarte frumos si predominant de catarare libera, dar pentru mine a fost necesar sa trag de bucle pe o portiune de traverseu descendent, trecuta pe schita veche ca fiind un pas de 5 A1. Echipa noastra cu sfori de 60m l-a facut din 4 lungimi intinse iar chipa cealalta cu sfoara de 50m a facut traseul din 6 lungimi.
Gradul de catarare impus as zice ca e undeva in jurul nivelului 6-/6.
Dupa iesirea din traseu am urcat in Braul de Sus inotand prin jnepeni, apoi am mers spre Valcelul cu Fereastra(friabil, grohotis, vreo doua rapeluri) pe care l-am coborat pana am dat in poteca catre Ref. Sperantelor si de acolo mult la vale inapoi la Plaiul Foii.
In urmatoarea zi am facut ceva manse prin Prapastiile Zarnestilor.
Schite si descrieri se gasesc berechet pe celelalte bloguri de alpinism.


















Multumim lui Dumnezeu ca ne-am intors cu bine si din aceasta aventura la catarat, total noua pentru mine pentru ca a fost primul traseu de alpinism pe care l-am urcat in Piatra Craiului.