sâmbătă, 17 octombrie 2009

Sfarsit de septembrie la Costila

Dupa lungi intarzieri de trenuri, pierdut trenu din cauza intarzierilor si alte aventuri CFR-iste, am izbutit pe la ora 21 sa ne intalnim in gara din Busteni eu, Vlad, si Ciprian(zis Manea). Urcam pe intuneric la refugiu, scotand pe drum tot felul de zgomote, si batand din palme, poate n-o veni ursul. Si din fericire n-a venit.
A 2-a zi dimineata, adica Miercuri, ne trezim ca puturosii, destul de tarzior, si pentru aceasta zi, planificasem sa mergem in Rasucita, poate ne-o iesi si noua, ca eu intram pentru cea de-a 4-a oara in traseu, niciodata neiesind sus pana acum. Asadar dupa ce ne mai uitam pe schita, stam la soare sa ni se odihneasca burtile, reusim pe la vreo 11-12 sa intram in traseu. Prima lungime o facem scurta, a 2-a lungime pana la copacel, si regrupam, unde e cea mai avansata regrupare in care am ajuns pana acum, ca pe parcursul celei de-a 3-a lungimi m-am ratacit, de 2 ori. Acum stiam de povestea ca trebuie sa tin mult dreapta dupa portiunea ascendenta de la inceputul lungimii, si nu sa o iau spre stanga, la spitul stralucitor si plin de cordeline din care s-au retras si altii ca mine. Zis si facut, urc pe fisura bine asigurata de la inceputul traseului, dupa care ma traversez dreapta, intru intr-un hornulet, ies din el, si ma duc pusca spre un copacel micut si vai de el, ce sta prins intr-o fisura, cu gandul ca traseul o fi pe deasupra lui. Copacelul sub el avea si un piton ruginit. Ma ridic deasupra copacelului si ajung in o fisura larga pe care pot sta cu picoarele, dar in sus nu se intrevede nimic. Cand ma uit mai jos observ cum asigurarile isi continuau traverseul spre dreapta, de la punctul in care eu m-am hotarat sa ma sui deasupra copacelului. Aici urmeaza o portiune cu multe emotii, in care a trebuit sa ma descatar agatand un anou de micutul si fragilul copacel, in care am pus scarita ca sa ma pot cobori, deoarece descataratul era foarte greu. Cand mi-am facut curaj sa ma cobor sa ma las in scarita, n-am nimerit scarita cu picorul, dar copacelul mi-a tinut greutatea cand m-am lasat cu mainile pe el, si am reusit sa ma descatar, lasandu-i lu Vlad, sarcina de a recupera anoul si scarita, sarcina care n-a fost chiar foarte usoara. Am continuat traverseul spre dreapta pe linia corecta a traseului, si am ajuns la o regrupare cu 2 pitoane, legate cu o bucata de coarda, dar dupa schita am hotarat sa nu regrupez aici, asta fiind probabil regruparea de pe vremuri, asa ca am mai urcat si dupa ce am trecut de un jneapan mare si cu multe crengi ca un labirinit, am gasit o regrupare buna, cu spit. De aici in sus traseul are portiuni foarte usoare. Mai exista o portiune de vreo 7m putin mai grea, dar in acelasi stil ca si pana acum, deci nu foarte complicata. Traseu foarte frumos. Am coborat de pe varful Tancului Mic, facand 2 rapeluri unu la un piton si unu la un copac, pana la copacul de rapel, de la iesirea din tr. Veverita. Aici am facut un singur rapel si am ajuns in poteca ce se plimba pe la baza Tancului. Dupa intoarcerea la refugiu, Vlad si Manea, au urcat si Fis. Intrerupta, ca nu se mai saturau de catarat. Ce-i drept i-a si prins noaptea.








Pentru cea de a 2-a zi, am planuit sa mergem in traseul Furcilor, sa vedem ce-a facut Nea' Baticu, si cam cum arata, cam cum era pe la vremea aia. Am pus ceasul pentru ora 6. Undeva spre dimineta, sa fi fost vreo ora 4, m-am trezit si nu mai puteam sa dorm. Si m-am tot intors pe o parte sau pe alta, gandindu-ma: cum o fi traseul, dar daca trebuie sa ne retragem, daca e prea greu, daca asigurarile sunt foarte rare, daca regruparile sunt nasoale, daca, daca, daca... Ceasul suna brutal la ora 6. Eu oricum nedormind incep sa trag de baietii somnorosi. Vlad opreste soneria si eu le zic sa se trezeasca acum daca vor sa mergem in Furci, daca nu ne culcam la loc. Nu zic ca mi-ar fi displacut ideea sa ne culcam, deoarece eram chiar speriat de necunoscutul din traseu. Baietii, totusi vor in Furci, asa ca se trezesc. Eu mananc in sila, fac rucsacul, facem senvisuri pt pachet, avem si vreo 2L de apa. Plecam. Urcusul pe Costilei merge greu, deja plini de transpiratie ajungem in Galbinele. Ne mai dezbracam si la deal, prin peisajul cu copaci rupti, pamant ravasit, si pietre spare din Galbinele. Trecem o saritoare, ne ajutam unii pe altii, mai frecam rucsacii prin hornuri, si ajungem la o saritoare ceva mai mare. Hotaram sa o ocolim prin stanga. Cred ca alta data am urcat-o direct, ca nu-mi amintesc sa mai fi avut problemele ce tocmai aveau sa urmeze. Cum urcam prin stanga, ca pe oua, cu pietre sfaramate sub picioare, deja nu mai puteam intra inapoi pe firul vaii. Ii dam la deal, pe ceea ce cred ca era Valcelul Florilor de Colt, deoarece ducea la baza crestii Costila-Galbinele. Dupe ce urcam destul de mult, mergem la niste jnepeni, punem de rapel, si coboram din nou in Galbinele. Multe alte urcusuri, bolovani, saritori medii si mai mici si ajungem in Hornul Coamei pe care urcam vreo 5-10 min, si ajungem la intrarea in traseu. Retragerea am facut-o urcand pana in Brana mare a Costilei, si traversand pe ea pana in Creasta Vaii albe. De aici am coborat pana la intrarea in Brana Aeriana, am coborat si Brana Aeriana, apoi la refugiu. O coborare luuuunga.
;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;Descrierea traseului Furcilor


In prima lungime a traseului se intra direct din Hornul Coamei, la intrarea in traseu fiind scris numele, si gradul, si o sageata care indica stanga. Observam un piton pe care trebuie sa ne ridicam binisor pe varfuri sa-l putem asigura. Dupa ce am asigurat in el, eu mi-am tinut greutatea in el, si m-am traversat mai la stanga, unde intrarea in traseu a fost putin mai usoara. Trebuie mentionat ca intrarea in traseu este unul din punctele cele mai grele ale traseului. Dupa ce am urcat pe prag, mai asiguram un piton, iar apoi intrand pe linia traverseului, vedem pe jos 2 pitoane, pentru regrupare. Totusi este prea devreme sa regrupam, deoarece am avansat abia 10m. Continuam traverseul usor pana cand linia lui se pierde in fata unui peretel mic. Aici noi am regrupat la un piton si un friend. In aceasta regrupare este marca despartirea dintre traseul Furcilor si Surplomba Centrala, sagetile indicand oblic in sus pentru Surplomba Centrala si oblic in jos pentru Furca Dreapta.
Lungimea a 2-a. De aici trebuie sa incepem o coborare cam de 10m,pana la o brana mare de piatra care se vede chiar din regrupare. Dupa ce am terminat coborarea continuam traverseul spre stanga, si regrupam inaintea unei bucati de stanca ce bareaza linia traverseului. Pe linia coborarii veti gasi pitoane, si la fel si pe linia traverseului, evident nu prea dese. Atentie la coborare si traverseu deoarece se fac in zone cu pietre ce cad, si grohotis, astfel toate pietrele zboara direct in valea Galbinele, cu viteza si zgomot foarte puternic.
Lungimea a 3-a, are cam 15m, si tot ce trebuie sa faci e sa termini linia traverseului, sa traversezi stanca care intrerupe brana traverseului si sa intri in hornul, ce reprezinta inceputul ascendent al traseului. Odata ajunsi in horn regrupam.
Lungimea a 4-a debuteaza cu un fel de diedru, intr-un horn. Sus hornul este barat de o surplomba pe care noi am ocolit-o prin stanga. Dupa ce ocolesti surplomba continui ascensiunea pe horn. Ai doua variante: sa regrupezi cam dupa 40m in horn, asa cum am facut noi, sau sa urci 50m pana cand iesi din horn pe o platforma mare. Noi am ales sa regrupam in horn, ca venea coarda cam greu. Regruparea din horn e destul de incomoda.
Lungimea a 6-a. Se urca in continuare cei 10 m de horn, si se regrupeaza pe o platforma, la baza altui horn.
Lungimea a 7-a. Se urca pe hornul din fata noastra, cat mai atent, ramonand cu spatele, si alte metode prin horn. La inceput nu sunt asigurari, dar pe masura ce devine mai serioasa ascensiunea, intalnim si pitoanele. Lungimea se sfarseste dupa 40m, regrupand in interiorul hornului. Inainte de a iesi in regruparea de la sfarsitul acestei lungimi, hornul este surplombat spre sfarsit, si aces pas mi s-a parut destul de dificil, trecandu-l la liber. Aici se poate pune si scarita pentru a trece. Pasul a fost cam de 6-.
Lungimea a 8-a. E ultima lungime din marele horn, pe care il cataram. Are cam 30m, este usurica, si sus este barata de o mare placa/bolovan, cazuta si incastrata. Dupa ce iesim de sub placa incastrata traversam stanga spre o brana evidenta, in fata noastra avand o araca(tavanel) dar care se depaseste foarte usor prin exterior, si nu bagandu-ne sub arcada, care formeaza ca o mica grota cu peretele. Regrupam la sfarsitul traverseului.
Lungimea a 9-a. Aproximativ 10m. Cataram pe directie verticala, cativa metri, apoi traversam dreapta si cataram pana pe un mic prag, ce ne aduce la regrupare. Aceasta regrupare este una destul de subreda, cu pitoane batute incomplet.
Lungimea a 10-a. Debuteaza pe un diedru destul de greut, si pe toata lungimea diedrului sunt multe pitoane cu inel. Este o lungime sustinuta, pe portiunea diedrului. Dupa ce am terminat catararea pe diedru, urmeaza un horn scurt si usor, iar apoi iesirea in creasta, unde eu am regrupat cu un anou dupa un colt de stanca. Aici se inceheite traseul.
Alte observatii: se pot plasa asigurari mobile, dar nu in prea multe locuri. Noi am avut si frienduri si nuci. Unele regrupari le-am facut la un singur piton, sau la pitoane distantate, unite cu anouri lungi, si uneori dublate cu un friend. Traseul nu este greu, si este echipat doar cu pitoane. Spiturile ar fi neindicate, tinand cont de caracteristica traseului, si de aversiunea pe care a avut-o Nea Baticu, fata de ele. Toti pasii din traseu i-am trecut fara sa ne ajutam de scarite sau pitoane, cu exceptia primului pas de la intrarea in traseu. De asemenea secunzii au carat un ciocan si 3 pitoane in cazul in care o sa fie vreo retragere fortata. Am folosit 2 semicorzi 60m, si 10 bucle echipate.
;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;Sfarsit descriere;;;;




Intrarea in traseu, marcata cu vopsea rosie.
Prima regrupare, cea de la care se incepe coborarea.
Prima lungime verticala, barata sus de surplomba, care se vede.
Regruparea din hornul ce urmeaza dupa trecerea surplombei din prima lungime ascendenta.

Urcarea prin cel de-al 2-lea horn
Iesirea de sub marele bolovan incastrat.
Regruparea dinaintea penultimei lungimi.



Regruparea dinaintea ultimei lungimi.Fericiti in creasta Costila-Galbinele.
Brana Mare a Costilei
Peretele Vaii Albe, si Pintenul Vaii Albe pozate din creasta
Picture in picture
Rapel
Baietii pe Brana Aeriana
Multumim lui Dumnezeu! am reusit sa facem tot ce ne-am propus, si a fost foarte bine si foarte frumos. Traseul Furcilor, e ceva de referinta, ceva care ne face sa ne adancim si mai mult admiratia fata de pionierii alpinisimului, care aveau mult mai mult curaj, ambitie si indrazneala, fata de multi dintre noi.

2 comentarii:

Mircea Ordean spunea...

Jos pălăria! Mi-am permis să călătoresc şi eu alături de dvs., prin intermediul pozelor...

Andrei Holban spunea...

http://alpinet.org/iic/iic01-01/BAT22.JPG

Nu puteam sa nu remarc asemanarea :)), tot pe brana mare a costilei, dupa premiera celor 3 surplombe (daca nu ma inseala memoria)