luni, 29 martie 2010

Picatura de aproximativ iarna



In sfarsit a venit vremea sa mergem si noi in Bucegi. Eu demult imi doream sa gust iarna, ca nu mai vazusem zapada la munte de anul trecut din noiembrie, cand am incercat sa intru in creasta Costila-Galbinele si mi-am scapat casca vreo 120m pana-n Galbinele si am gasit-o intacta, multumesc lui Dumnezeu, era si o zi cu ceata, si se pare ca ne-a fost suficient. Zapada nu era prea multa, ci doar stancile si valcele "patate" de alb. Acum plecam eu, nea' George(tatal lui Vlad), si Vlad din Bucuresti de la 4 dimineata si ajungem la Caminul Alpin si ne schimbam de plecare. Planul nostru: Vf. Picatura, cu intrarea prin Valcelul Spanzurat. Ajungem la izvorul din Valea Alba, ascundem rucsacii, ne echipam si plecam in Valea Alba. Eu vazusem o poza facuta din regruparea din Intrerupta, langa ref. Costila, in care vedeam ce bine se poate intra pe Valcelul Spanzurat sa ajungi la baza traseului din Picatura.


Ajungand la punctul in care vedem Albisoarele ne dam seama ca socoteala noastra nu prea se potriveste. Valcelul Spanzurat e barat in partea inferioara de un perete destul de maricel. Ce sa facem? Pare ca prin dreapta peretului e multa vegetatie si poate merge abordat. Hai sa mergem sa vedem.
Valcelul Spanzurat si peretele ce-l bareaza la baza
Coboram de la Verdeata pe Valea Alba pe urmele unei avalanse ce a pornit de pe un mititel valcel si s-a dus hat departe. Trecem pe partea cu peretele albisoarelor incercand sa ajungem la baza Valcelului Spanzurat. Pe aici e chiar nasol, la fiecare pas te afunzi in zapada de sa-ti treaca orice chef.






Ajungem la baza Valcelului Spanzurat si Vlad se hotaraste sa plece cap prin vegetatia din dreapta peretului. Are 2 pioleti, eu si nea' George aveam doar cate unu de fiecare. Vlad face 2 lungimi pana ne scoate la zapada in Valcelul Spanzurat. Aceste 2 lungimi nu sunt chiar foarte usoare, ci destul de solicitante, deoarece iarba uscata cu pamant se desprinde usor, si nici boschetareala nu e chiar usoara. Cea de-a 2-a lungime e mai usoara ca prima si se termina cu o splendida placa de gheata pe care trebuie sa o trecem cu pioletii si coltarii bine infipti.


Castigam altitudine



Cand suntem in Valcelul Spanzurat deja ne simtim mai aproape de destinatie. Incepem urcusu si dam de saritori de gheata unele chiar delicate. Nea' George e in fata noastra si le abordeaza cu mult curaj, si un singur piolet. De sus vine bucati maricele de gheata, de la cel care catara primu. Se termina saritorile si urmeaza doar zapada tare. Se urca usor ca nu te afunzi, dar urcusul e foarte extenuant.






Dupa ceva timp se termina valcelul. Pornesc eu si fac niste scheme prin jnepeni si brazi si reusesc sa ajung la baza traseului, unde scrie Vf. Picatura. De aici treaba e cunoscuta. Pornesc eu cap de coarda si nu dupa mult timp reusesc sa ajung pe varf. Nu e o lungime prea grea, dar e de catarat intr-un mod destul de solicitant, mai ales in bocanci. Vin pe rand nea' George si Vlad, fiecare chinuindu-se cu coltarii in picioare, dar mai ales nea' George care catara prima oara pe stanca cu coltarii in picioare. Pe varf facem poze, mancam si noi cate ceva, da nu prea mult ca am terminat deja ceaiu si nu prea intra mancarea fara lichide.










Gata, acum o punem de rapel pana in Strunga Marelui V, cu gandul sa coboram pe Albisoara Strungii. Dar mai intai punem o bucata de cordelina proaspata la pitoanele de rapel.


Intram cu totii in Albisoara Strungii si ne apucam de coborat. Ce bine e pe zapada inghetata comparativ cu vara cand faci vreo 14 rapeluri sau cine mai stie cate...noi n-am avut rabdarea sa le numaram. Dar hop, ajungem la o saritoare cu copaci daramati deasupra, si chiar nu avem pitoane s-o coboram. Pare asa surplombanta ca nici nu-mi vine sa ma apropii de gura ei. Apar de sus Vlad si nea' George. Il pun pe Vlad sa scoata pitoanele sa vedem cum o coboram. Aveam 4 pitoane. Gasesc o fisura, pe peretele din stanga cub cobori cu fata inspre vale. Majoritatea pitoanelor de rapel sunt pe partea dreapta cum cobori cu fata inspre vale. Din toate pitoanele noastre pare sa se potriveasca doar unu. Si doar ala se potriveste. Si are o lama asa scurta. Cam cat un deget mijlociu. Cioca-boc bat la el, ii punem cordelina si nu cu prea mult curaj ma las in el. Cobor saritoarea, si baietii privesc de sus daca nu se misca pitonul sau ceva de genu. Multumim lui Dumnezeu ne-a tinut pe toti pitonul. Defapt cam toate rapelurile prin Albisoara Strungii se fac intr-un singur piton, ceea ce nu prea e recomandat. In rest mai dam de o saritoare descoperita dar are si pitonul de rapel, si coboram. Urmeaza alte saritori descoperite pe care nea' George care era in fata le-a abordat cu mult curaj si ne-a asteptat si pe noi tineretu, sa ne dea indicatii. Ajungem in Valea Alba unde e o noapte ca-n povesti cu luna care lumineaza tot, si stele. Urmeaza drumul greu, greu, lung, lung, greu, greu la refugiu, intre timp recuperandu-ne si rucsacii mari. Eu merg ca un robot. Noroc ca bem apa la izvoru din drumu de Valea Alba. Ajugem la 22:30 la ref. Eu ma simt foarte rau de foame si sete, si abia ciugulesc ceva si beau o cana de ceai, pe care o si vomit si gata, adorm ca si cum as fi fost pe somnifere.


Dimineata...eu ma simt mult mai bine. Asa patesc mereu. Doar ca ne simtim cu totii ca batuti, din cauza oboselii. E vremea plajei. Ce sa facem azi? Odihna...pan la urma hotaram sa mergem la o plimbare in Rasnoave. Vlad vrea sa incerce intai Intrerupta in bocanci. Eu ma ofer doar sa-l filez pe prima lungime si cam atat. Oboseala nu-l lasa decat sa ajunga pana la 3/4 din prima lungime si se da jos. Data viitoare. Intre timp mai apar si alti cataratori pentru Intrerupta, altii se vad in Rasucita. Apar la ref. baietii din Rasucita, si ne dam seama ca unu din ei e Mugur, prieten din Busteni. Ei pleaca apoi in Catarator, iar noi in Rasnoave.





In Rasnoave eu eram prima oara. Raman impresionat de ce frumoasa e Poiana Inului si peretii de la animale. De abia astept sa cataram acolo cate ceva. Mancam la masa din poiana, si prindem un apus ca-n povesti. Apoi plecam spre Bucuresti osteniti bine, iar duminica inapoi la Galati.
Multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-am intors sanatosi!!! si am parcurs trasee foarte frumoase.








Later edit: Am scris la inceput in loc de Valceul Spanzurat, Valcelul Spalat, ca m-am pacalit dupa o schita din cartea lui Kargel. Apoi am corectat, dupa ce m-am consultat cu dl. M.M Ordean.

Un comentariu:

George spunea...

daca vrei iti dau si timpii la care au fost facute pozele.poate facem alta la fel de faina cel putin.cit de curind poate tii legatura cu vlad.am incercat sa facem si noi un reportaj dar ne-am lasat pagubasi.George