luni, 4 aprilie 2011

Peretele nordic Caltun + ratacire cu recuperare

Luna martie spre sfarsit. Eu, Vlad si George urcam de la Piscul Negru la ref. Caltun. E sambata dimineata si am dormit la stana(canton) putin mai sus de Piscul Negru. Conditii foarte bune, la doar zero lei.




Pe la ora 10:30 ajungem la refugiul Caltun. Mancam, ne odihnim, bem ceai si ne gandim sa intram in perete. E totusi cam tarziu dar hai sa incercam. La aproximativ 13:30 Vlad urca cap de coarda prima lungime a traseului. Gheata e peste tot, monteaza cuie de gheata, pioletii si coltarii agata bine. Pasajele nu sunt foarte grele dar sunt sustinute.





Lungime cu lungime inaintam spre varful peretelui dar usor usor se lasa seara. Lungimile sunt preponderent gheata, sau rampe de zapada. Pioletii si coltarii ating stanca foarte rar. Regruparile le facem cu cate doua pitoane, pe care le si recuperam, anouri puse dupa colturi de stanci. Avem regrupari destul de solide ceea ce e bine. Dupa 4 lungimi vedem apusul, dar vedem si topul, ceea ce ne face sa speram ca vom iesi pe lumina. Vlad pleaca in a 5-a lungime sperand sa iasa sus. Nu ajunge sus, regrupeaza. Ne punem frontalele, eu si George si urcam la Vlad. Deja e intuneric. Bem ultimele guri de ceai pe care le aveam si Vlad imi zice mie sa fac ultima lungime pentru ca el e epuizat. El urcase toate lungimile cap de coarda. Facem schimb de pioleti pentru ca el avea sistem leashless iar ai mei aveau dragoane. E imposibil sa urci cap de coarda cu pioleti cu dragoane pentru ca nu poti monta asigurari, nu poti bate pitoane din cauza mainii mereu legate de pioleti. Si secund mi-a fost foarte greu pentru ca se agatau mereu.
Reusesc sa urc o lungime de coarda de 55 m dar tot nu ies in varf. Fac o regrupare, aduc si secunzii. Plec tot eu in a 6-a lungime. Dupa o rampa de zapada, am surpriza sa ajung in top. Fac o asigurare la pioleti si imi aduc secunzii. Sus e viscol si ninsoare, dar macar am iesit din perete cu bine. Sunt chiar fericit. Urmeaza urcarea pe varful Lespezi, si apoi coborarea pe Hornul Caltunui pe care am facut-o si vara.






Dupa ce ajugnem pe Vf. Lespezi stim ca avem de coborat, apoi trebuie sa facem dreapta pentru a cobori prin horn. Tot coboram de pe varf cautand hornul, mergand paralel cu creasta dar se pare ca nu il gasim. Deja a trecut prea mult timp si nu mai gasim hornul. Mergem legati in coarda pentru ca suntem epuizati si vrem sa fim mai siguri. Vedem o vale, pe partea dreapta si hotaram sa coboram pe ea sperand ca ajungem poate sub Negoiu, poate undeva in caldare la Caltun. Dupa ce coboram valea ne dezlegam, si nu reusim sa ne orientam deloc. E clar: ne-am pierdut, e intuneric, ne-am dezorientat. Hotaram sa facem un bivuac in zapada pentru ca suntem prea obositi iar cand se lumineaza ne intoarcem pe unde am venit. Sub un bolovan mare s-a fancut un loc bun de bivuac, avem o nisa sub el in care putem sta. Incepem sa mai sapam, sa adancim locul. Dupa multe sapaturi intindem corzile pe jos, rucsacii si avem 2 folii de supravietuire. Una o punem pe jos si cu una ne invelim cu greu ca o cam zboara vantul. Adormim, sforaim, tremuram etc. Destul de greu se face lumina afara si iesim din bivuac. Suntem bine totusi. Incepem sa urcam de unde am coborat. Ajungem intr-o creasta destul de greu si nu reusim sa recunoastem nimic. In fata noastra e un varf mare. Nu prea vedem cum sa trecem de el. Vlad are GPS pe telefon. Ne uitam unde suntem, cautam si Caltun si ne arata in directia varfului mare. N-are cum sa fie pe acolo. Sigur n-am venit pe acolo. Dar nici din sens opus. Suntem total dezorientati, nimic nu seamana cu ce am vazut seara. Sunam la Salvamont. E cam ora 9. Le dam coordonatele, si ei ne trimit coordonatele pentru Caltun. Pur si simplu nu putem merge incolo, e prea abrupt, noi suntem prea obositi. Hotaram sa coboram pe vale, pentru ca sigur trebuie sa existe ceva. Incepem coborarea, si pierdem altitudine relativ repede. Ajungem la un parau, bem apa, e si mai cald. Deja e mult mai bine. Prindem increde si coboram pe langa parau. Zapada incepe sa fie moale si sa ne afundam destul de tare. Valea se transforma in canion, dar reusim sa coboram pana ajungem intr-o vale si mai mare unde se confluenteaza mai multe rauri. Vorbim din nou la Salvamont, le dam coordonatele si ei ne zic ca suntem pe Valea Topologului, cea mai lunga vale pe care puteam cobori. Ne spun sa coboram pe vale pentru ca vom gasi un drum forestier, si ei vor veni cu masina la drumul forestier sa ne ia. Ne mai spun si ca unde suntem noi exista poteca de vara cu marcaj. Continuam coborarea pe vale, dar foarte greu deoarece zapada e extrem de moale, umeda si ne afundam pana la genunchi sau chiar brau. Urcam pe partea dreapta a vaii si dam de poteca si marcaj. Deja e mult mai bine, prindem sperante. Nu dupa mult timp ajungem pe marcaj triunghi rosu, pana la drumul forestier. Drumul forestier e si el plin de zapada pana la genunchi in care te afunzi. Continuam pe drum si ajungem la locul in care ne-a zis Salvamontul sa ne intalnim. O poiana cu vetre de foc. Vorbim din nou cu Salvamontul care ne spune sa trecem raul si sa coboram cat mai mult la vale pentru ca masina a plecat dupa noi, si daca coboram vom ajunge mai repede la masina. Dupa ce trecem raul pe partea opusa continuam pe drumul forestier care e si marcat. Zapada tot pana la genunchi. Ne intrebam cum va reusi masina sa ajunga pana la noi. Dupa 2h de coborare pe picioare nu vedem/auzim nici o masina, dar zapada tot pana la genunchi e. Sunam la Salvamont si ne asigura ca masina e de teren si sigur ajunge la noi, dar noi sa continuam coborarea. Masina e intr-o zona fara semnal pe telefon si nu se poate contacta. Continuam sa coboram dar deja se lasa noaptea si nu vedem nimic. Suntem epuizati de mersul in zapada pana la genunchi. George hotaraste sa sune la 112. Dupa ceva discutii jandarmii montani ne spun ca au plecat si ei cu masina si ca vom fi recuperati. Continuam sa coboram. Deja s-a lasat intunericul. Ne oprim si cu greu facem un foc. Eu adorm incet incet in timp ce baietii mai pun lemne pe foc. Sunt deznadajduit, infrigurat obosit si nu se vede nimic venind spre noi. Semnal la telefon nu mai avem si nici baterie. Dupa ceva timp vedem niste frontale. Ajung la noi urcand pe jos Salvamontul si jandarmii montani. Din cauza zapezii n-au mai putut urca cu masina. Noi coboram cu ei pe urmele batute de ei si dupa aprox. 40 de min ajungem la masina. Pornim spre Curtea de Arges. Jandarmii ne cazeaza la ei la jandarmerie si ne dau un ceai cald si dimineata cate un sandwich. Era cam ora 1:30 cand ne-au gasit. Eram plecati de la ora 13:30 cu o zi inainte. Dimineata seful jandarmeriei vorbeste cu cineva care urca cu masina spre Piscul Negru sa ne duca si pe noi. Noi avem masina acolo. Ne hotaram ca eu si George sa urcam spre ref. Caltun sa luam bagajele. E prea tarziu si Salvamontul ne sfatuieste prin telefon sa renuntam deoarece suntem obositi si se anunta vreme rea. Ne intoarcem la Bucuresti si eu la Galati. Hotaram sa ajungem weekendul urmator sa recuperam bagajele.
Weekendul urmator am urcat cu Vlad la refugiu sa recuperam bagajele pe o zapada foarte umeda si moale. Dar surpriza: am fost partial jefuiti. Sacul de dormit Nahanny a lui George lipseste, impreuna cu aproximativ 600 lei din portmoneul meu. In rest avem tot: rucsaci, ceilalti saci de dormit, primus, haine, mancare. Ne intoarcem acasa.

-------------------------------------------------------------------------------------
Cateva concluzii:
1. Greseala cea mai mare: am intrat la ora 13:30 in traseu de catarat in 3 insi. Daca nu faceam tampenia asta si ieseam pe lumina din traseu, destul de sigur nimeream coborarea prin Hornul Caltunului.
2. Nu am avut in traseu busola sau harta sa vedem pe unde suntem, iar gps-ul l-am activat cand deja era prea tarziu si nu stiam pe unde am venit.
3. Salvamontistii ne-au spus ca a fost o iarna atipic de uscata(desi zapada era cat in Bucegi de multa). Au spus ca daca ar fi fost alta iarna probabil sfarsitul era altul

Multumim jandarmilor si salvamontistilor ca ne-au salvat si ca au avut rabdare cu familiile noastre care sunau mereu pentru informatii. Multumim lui Dumnezeu ca suntem intregi si foarte vii in ciuda tampeniilor pe care le-am facut si conditiilor prin care am trecut. Eu personal le multumesc hotilor ca nu ne-au luat toate bagajele si actele.

7 comentarii:

Calin spunea...

Chiar si la Caltun pe iarna ajung hotii? Astia cum fac?

ciprian teodorescu spunea...

salut!
in primul rand va felicit si pentru faptul ca ati ajuns in viata ,acasa si apoi pentru ca ati urcat peretele nordic.
despre hoti,ca sa zic,cat suntem in Romania,ei sunt peste tot,doar atent trebuie sa fi...in cazul vostru oricum era imposibil de prins sau de recuperat repede bagajele.Cat despre hot,stai linistit,ti0o spun sigur ca legea karmica o sa-si faca simtita prezenta din plin.
intr-adevar,ati intrat tarziu in perete,mi s-a intamplat si mie de nu stiu cate ori.oricum ar fi,incearca sa iei din asta partea plina a situatiei.
iti doresc sa faci cat mai multe trasee si poze interesante.

almather2002 spunea...

il felicit pe Vlad ca a fost cap de coarda mai tot timpul,... acum intelegi de ce car cu mine conserve prin buzunare si un sac de dormit chiar si la catarat cand merg cu tine..!!!.
Dimineata cred ca trebuia sa va intoarceti la locul de unde a-ti terminat ultima coarda pentru ca sa va orientati si apoi sa plecati spre caltun pe un traseu...ideal daca ati fi avut o harta si busola sau sa cautati un marcaj.
Oricum a fost tare aventura si va felicit dar cred ca a-ti tras o sperietura groaznica si in final a-ti catigat mai multa experienta.
cu bine!
Sorin

Hiker(Dan Alexe) spunea...

Nenea Sebu, m-ai tinut in suspans toata povestea de cum am citit de ora intrarii in traseu corelata cu volumul echipei. Inca imi doresc sa ajung sa urc peretele...La inceput de martie am coborit pe Valea Rea(39km forestier pina la primul sat). Am facut urme vreo 8km pt ca mai jos erau camioanele forestierilor.Dar drumul a fost un chin cu bagaje mari si zapada de la genunchi in sus.
Oricum e foarte greu sa iei o decizie inteleapta la fata locului, mai ales dupa o noapte de iarna de tremurat.
Felicitari ca sinteti in viata fara degeraturi si ca ati avut curaj si semnal sa sunati la Salvamont! :)
Ce linie ati facut voi? Ceva in stinga peretelui? Magic Line?

Sebu spunea...

@Calin: nici eu nu ma asteptam sa vina hotii. Dar s-a intamplat
@Ciprian Teodorescu: trasee cat mai multe si tie si multa sanatate!
@Sorin: Nu poti sa cari conserve la catarat, si nici sacu de dormit daca te duci intr-un traseu in care nu-ti propui sa petreci noaptea. Busola, harta da, poate obligatoriu. Cand ne-am trezit am incercat sa ne intoarcem, dar nu ne mai puteam orienta
@Hiker: Linia pe care am urcat-o noi urmeaza in mare parte linia Magic Line. Trasee cat mai frumoase si tie

Haiawatha spunea...

Am trait si eu atunci spaima aia, dar a fost asigurator, oameni buni nu se farama asa... bine ati revenit pe acasa! Si succes de aici inainte!
Acum aveti o poveste buna!

Anonim spunea...

Salut!
Am catarat si eu peretele Caltunului in conditii de iarna si in timp ce rapelam prin Hornul Caltunului a venit noaptea si un viscol de nu stiam pe unde ne aflam.
Dupa 30 min de mers in cerc pe lacul Caltun, ne-am oprit, am studiat din ce parte a batut vantul la urcare, unde ar trebuii sa fim , asa ne-am orientat, am pornit cu vantul in fata de data asta si am gasit refugiul si totul s-a terminat cu bine.
Experienta de la aeroclub si-a facut datoria!
A doua zi mi-am cumparat o busola:D
Felicitari ca ati supravietuit si sa invatati din greseli ca si mine!
Numai bine